Hátimotor Hátimotor Motoros sárkány Kezdőlap Merevszárnyú UL Forgószárnyú UL Műrepülés Videók Galéria

Version francaise Versiunea în româneste
 
Avion Ultrausor

Madagascar-Franta


Thierry Barbier, numit şi reporterul călător a mers prin lume cu aproape toate mijloacele de transport. Ca dovadă are cărţile pe care le-a scris, jurnalele, reportajele, emisiunile radio la care a fost invitat, şmd. Stabilit fiind pentru câţiva ani în Madagascar porneşte într-o nouă aventură cu un avion ultrauşor pe unul dintre cele mai interesante trasee despre care ne povesteşte în acest articol...
Distanţa propusă măsurată în ore este de cca. 350 de ore de zbor, cu 83 locuri de aterizare, 209 zile de călătorie peste 18 ţări...
Aparatul de zbor: Sky Ranger de serie cu motor Rotax 912, elice Duc din material compozit extra uşoară cu două pale. A fost echipat cu două rezervoare de aluminiu de 55 litri, pneuri pentru teren şi o paraşută de rezervă Magnum Junkers Profly.

Prima etapă
(din Septembrie până în Decembrie)

Primăvară în Madagascar
Marea aventură începe undeva în sudul Madagascarului într-o primăvară frumoasă de Septembrie. Prima escală este Tulear unde voi ajunge străbătând platoul Horombe cu savanele ei pline de palmieri. De-aici merg spre Fort Dauphin – un vârfuleţ care ocupă cea mai sudică zonă a insulei. Zbor razant dea-lungul coastei admirând priveliştea care se schimba mereu sub mine. Pescarii îmi fac cu mâna, marea are o culoare ca-n povesti – tuquiz, se văd coralii, plaje deşertice cu nisip fin, apar şi unele stânci şi faleze. Înainte de aporni spre nord şi spre Africa, verific aparatul.
Străbătând plantaţii uriaşe de mătase ajung deasupra Antsohihy unde termometrul arată deja 35 de grade. Trecând peste insuliţe pline de mangrove din apropierea coastei, ajung pe insula Nosy Be de unde intenţionez să merg mai departe spre Diego de-abia dimineaţa următoare. Acolo, lângă portul uriaş ca la Rio se înalţă un vârf de munte impresionant. După un mic popas, urmează partea cea mai nordica a insulei Madagascar – Cap d’Ambre. Marea în culoarea ei fermecătoare, lagune albastre extrem de atrăgătoare şi alte astfel de frumuseţi ale naturi sunt vizibile din aer. Dealuri vulcanice gălbuie, mlaştini cu un verde adânc, stânci dantelate şi albastrul infinit al mării. Seara, ajuns înapoi în Nosy Be, mă plimb în noaptea caldă, din localuri se aude muzică plăcută, toată lumea se plimbă pe stradă. Servesc manioca şi banane prăjite lângă friptura de cină.

Trecerea pe continent – Mayotte – Mozambic – Dar şi Salaam
Trecerea pe continent – Mayotte – Mozambic – Dar şi Salaam. Pornesc devreme din Nosy Be, deasupra mării uriaşe sunt doar un grăunte de praf. La peste 2000 de metrii după 2ore şi cca. 48 minute de zbor ajung pe aeroportul din Mayotte. Aici, căldură tropicală, munţi, recif de corali, lagune albastre. Pe străzi se plimbă femei în costume frumos colorate, din temple oameni cântând parca mă cheamă la rugăciune. Dimineaţa la patru jumate tot cu cântec sună deşteptarea.
Privind primele semne de lumină de la soare mă pregătesc pentru plecarea spre Tanzania. În liniştea dimineţii se aude până în depărtare cântecul păsărelelor şi al cocoşului. După decolare deja se văd insulele muntoase Anjouan şi Grande Comore peste care voi zbura. Aici la peste 2360 de metri se ascunde printre nori vulcanul Karthala acoperit cu lavă aproape neagră. Lăsând în urmă Moroni, zbor trei ore singuratic deasupra oceanului, observ doar un vapor de mărimea unei furnici de-a lungul drumului. Plecat de pe plajele din Mozambik, aterizez în apropierea oraşului Mtwara. După o plimbare prin oraş, pornesc mai departe spre nord, opresc pe drum pe o insulă exotică – Mafia cca. o oră înainte de a ajunge în oraşul cu patru milioane de locuitori – Dar es Salaamba unde voi rămâne două zile.

Octombrie în Kenya – zburând peste insulele Zanzibar - Penba - Mombasa – Lamu
Zanzibar am ajuns în Kenya pe aerodromul din Mombasa. Pentru a putea zbura mai departe, trebuie să cer aprobare din Nairobi. Între timp îmi fac o listă cu toate locurile de aterizare din parcurile naţionale de pe traseu şi aştept două zile în oraşul mare şi fierbinte până reuşesc sa obţin aprobarea şi pornesc spre un orăşel din nordul Kenyei – Lamu. Aici deja e o lume arabă, străduţe înguste cu femei învelite în negru din cap până în picioare, case vechi musulmane printre care una cu vedere spre mare unde stau să mă odihnesc.
De-aici, merg spre parcul naţional Amboseli de la poalele muntelui Kilimanjaro. Apoi trecând deasupra parcului Tsavo admir uriaşele savane cu antilope ce profită de umbra unor copaci pentru a se răcori. Ajung pe pământ masaiez unde printre colibe se plimbă zebre, antilope gnu şi alte animale de savană. Brusc, observ că mia fiert apa în radiator şi reuşesc să aterizez rapid lângă un drum. Masaiezi se grăbesc să ajungă în zonă miraţi crezând că sunt trimis de zeilor. Sunt invitat la un ceai şi primesc cadou şi un lănţişor. Radiatorul era găurit, na rămas în el un strop de apă...era imposibil de reparat la faţa locului. Înnoptez într-o tabără militare de unde aveam sa plec a doua zi înapoi spre Nairobi unde n-am decât să aştept sosirea noului radiator.
Nu prea-mi plăcea oraşul mare şi gălăgios dar n-aveam de ales, încercam să scriu scrisori şi jurnale pentru a trece timpul mai uşor. Radiatorul, pe nicăieri...Neaşteptat se iveşte salvatorul meu – Alexis în persoană. El este un pilot de ultrauşoare francez stabilit în Kenya şi îmi oferă un radiator împrumut. A doua zi pornesc spre reşedinţa lui la bordul unei Cessna 206 împreună cu un prieten englez al lui.

Echipat cu noul radiator, mă despart de masaiezi şi de militari şi zbor alături de Alexis înapoi la el unde petrecem împreună seara lângă foc povestind şi privind stelele printr-un telescop. Dimineaţa la şase mă trezesc şi văd în faţă priveliştea grandioasă a vârfului Kilimanjaro de peste 7000 de metri cu vârful înzăpezit şi strălucind în razele soarelui. Decolăm cu ambele avioane pentru a savura priveliştea uriaşului şi din aer, apoi aterizăm pentru micul dejun după care Alex transportă cu Cessna bagajele înapoi în Nairobi iar eu împreună cu Dave zbor până deasupra parcului Amboseli. Aici în mijlocul unui lac urias dar secat iese la suprafaţă apa ce întreţine o zonă mlăştinoasă în care se bălăcesc mii de animale, este incredibil! Antilope, zebre, gnu, bivoli, elefanţi şi tot soiul de alte animale s-au strâns pentru a profita de răcoarea apei. Este o privelişte ca-n poveşti, este de neuitat. Greu reuşesc să mă despart de această privelişte dar mă aşteaptă noul radiator în Nairobi. După o zi de montat avionul aş merge mai departe...daca aş putea. Pe una din străzile oraşului sunt asaltat de şapte indivizi care îmi fură toate lucrurile, actele, banii, laptopul, cardul de credit, paşaportul...Mi-a trebuit mie să ies în oraş cu toate lucrurile asupra mea uitând de grija şi atenţia cu care eram obişnuit când călătoream în locuri necunoscute. Totuşi a doua zi merg în Kalacha – o oază de la graniţa cu Etiopia. Alex împreună cu amicul lui pe Cessna au ajuns înaintea mea. Zborul a durat cinci ore şi jumătate, timp în care am avut ocazia să admir grupuri de cămile trecând prin relieful deşertic impunător după care am petrecut o noapte intr-un motel cu palmieri şi piscină unde am reuşit să-mi mai astâmpăr supărarea.
Traversez dinnou deşertul Chabli cu infinitele ei peisaje alburii, atmosfera este uşor opacă din cauza căldurii şi a prafului fin din aerul uscat al deşertului. Apa lacului uriaş Turkana sclipeşte în albastru verzui din care, în partea sudică se înalţă lava unui con de vulcan aproape perfect d.p.d.v. geometric. Mai departe zbor deasupra văii Riftlui în care peisajul vulcanic se combină cu zone albe de sare şi pete de vegetaţie verde crud ce încântă privirea. Parcă aş zbura deasupra unei alte planete, nici urmă de om. Voi petrece noaptea pe malul lacului Baringo. Ziua următoare am prilejul să văd lacul Borovia care era roz din abundenţa păsărilor flamingo printre geizere impresionante pe alocuri. Apoi peste dealurile verzi din centrul ţării traversez lacul Victoria înainte de a mă ridica la peste 3000 de metrii ajungând în zona parcului Masai Mara de unde ajung înapoi în Nairobi. Aici pierd două zile până să reuşesc să-mi recuperez paşaportul şi vizele, imi ridic banii trimişi de-acasă şi pornesc mai departe spre Tanzania.

Noiembrie în Zambia şi Botswana
Odată cu trecerea peste lacul Magadi părăsesc Kenya apoi ajung la aeroportul internaţional Kilimanjaro de unde urmează să merg în Arusha. Acolo am petrecut o zi făcând verificările aparatului după 50 de ore de zbor. Craterul Ngorongoro este ascuns în nori, aşadar trebuie să mă mulţumesc cu peisajul oferit de mulţimea de pelicani din zona lacului Eyasi. Apoi survolând pământul uscat al tanzaniei, aterizez în Mbeya după şapte ore şi un sfert de zbor (timp record până acum).
În Zambia la aeroportul din Lusaka stabilesc un nou record, din păcate de această data la sol. De şase zile aştept ca autorităţile de zbor civil şi Zambian Air Force să-mi elibereze aprobările necesare pentru a-mi putea continua drumul spre parcurile naţionale zambieze. Noaptea la cinci metrii de cort surprind un elefant curios, la cca. 100 m leii reuşesc să vâneze un bivol pentru cină; Zilele următoare survolând la joasă înălţime fluviul Zambezi reuşesc să admir hipopotami şi mai apoi multe antilope în parcul numit Blue Lagoon. În Ngoma, dimineaţa între 6 şi 8 zăresc în jur de 100 de elefanţi ce traversează pista de aterizare iar eu sunt împietrit de grandoarea şi sălbăticia naturii din acele locuri.
Am ocazia să gust specialităţile zambieze, boţuri din faină de mălai cu diferite sosuri, legume, peşte şi carne. Vizitez uriaşul lac Kariba, apoi ajung să văd şi cascada Victoria unde Zambezi se aruncă în gol oferind imagini grandioase, nevăzute până atunci şi care mi-au încântat privirea şi mi-au rămas în minte pentru totdeauna.
Într-o noapte de vineri s-a ivit o furtună uriaşă de-asuprea Livingstone-ului, a rupt copaci si desprins acoperişuri. Alerg cât pot de repede cu un taxi până la aeroport, dar era prea târziu... Vântul mi-a luat avionul şi la răsturnat la vreo 20 de metri deşi aripile erau ancorate de nişte dale de beton.

A doua zi, comandantul forţelor aeriene vîzându-mi disperarea, mi-a oferit unul din mecanicii de la aerodrom pentru a încerca remedierea aparatului. Astfel după patru zile de muncă serioasă am reuşit să remediem avionul şi să-l facem să poată zbura dinnou în siguranţă. Norocul a fost ca nu s-a rupt nimic din structura de rezistenţă al aparatului şi din piesele de bază în afara elicei din care am avut una de rezervă din fericire... Zbor liniştit mai departe peste savana din Botswana admirând fauna acestor locuri minunate când deodată aud un trosnet şi imediat intru în vrie, nereuşind să mai controlez aparatul, pierd înălţime rapid, nu înţeleg ce se întâmplă, şi pe la cca. 400 metri decid să deschid paraşuta de salvare văzând ca nu reuşesc să stabilizez aparatul. O explozie şi brusc apare deasupra o umbrelă mare roşu cu alb care frânează aparatul, ma uit repede jos să văd terenul, e câmp liber. Atârn încă câteva clipe după care ajung jos, cobor şi văd imediat ce s-a întâmplat: am pierdut un şurub ce fixa eleronul stâng pe care nu l-am verificat cu ocazia testelor din Livingstone...Îmi pornesc aparatul de semnalizare Kannad Sarat 406 în caz de probleme şi după cca. două ore deja eram în elicopterul Botswana Defence Force care m-a transportat în Maunba.
Avionul urma să fie trensportat şi el cu un autoturism de teren, iar eu decid să iau o pauză de crăciun în Franţa, dar mă voi întoarce in Januarie...
Voi continua şi jurnalul!
Traducera, Adrian Suciu; imagini: povestitorul.


 
Belépés
   

Kapcsolódó linkek
   

Hír értékelése
   

Parancsok
   

Kapcsolódó rovatok

Avion Ultrausor

Tartalomkezelő rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
Oldalkészítés: 0.05 másodperc