Hátimotor Hátimotor Motoros sárkány Kezdőlap Merevszárnyú UL Forgószárnyú UL Műrepülés Videók Galéria

Version francaise Versiunea în româneste
 
Paramotor

Zbor la extremele Pământului


Francois Bernard este unul din cei trei oameni care – să zicem aşa – a cucerit cele 3 capete ale lumii: Mount Everestet, Polul Nord şi Polul Sud.
Ghid montan, instructor de zbor la clasele parapantă şi deltaplan, pilot de avioane ultrauşoare şi paramotor, a călătorit prin mai toată lumea. Pasionat de fotografie şi susţinător al protecţiei mediului a participat la numeroase expediţii. Dintre acestea amintim doar câteva în cele ce urmează.

Siberia şi Polul Nord cu avionul UL

Totul a început în octombrie 1999 când a fost invitat într-o expediţie în Siberia urmând ca în aprilie să ajungă la Polul Nord. Toate acestea în cadrul unui proiect denumit Mammuthus. Cel mai potrivit aparat de zbor pentru îndeplinirea misiunii din Siberia s-a dovedit a fi un avion ultrauşor. Trebuia doar găsit modelul care să corespundă, adică să fie uşor, de mare performanţă, fiabil şi pliat să încapă într-un helicopter MI-8. Aparatul ales este Bison-ul, un UL dotat cu Rotax 503 Cosmos răcit cu aer. Locul ales pentru teste este un orăşel siberian Kathanga – punctul de plecare al expediţiei. Astfel încep primele călătorii de-asupra tundrei urmând ca în aprilie să vină rândul marii încercări polare. Bisonul este transportat cu un Antonov 26 la baza logistică rusească aflată la cca. 100 km de Polul Nord unde stăpâneşte o atmosferă dictată de cele – 32 °C stabil instalate. Misiunea consta în preluarea unor probe de aer de la anumite nivele de înălţime după nişte reguli foarte stricte pentru determinarea nivelului de poluare din zonă, ceea ce are legătură directă cu poluarea întregului glob pământesc. Pentru asta trebuia ca pe aparatul de zbor să se monteze o serie de recipienţi vacumaţi.

La -32° Celsius şi îmbrăcămintea poate fi problematică, ori pentru încălzirea rotaxului au avut nevoie de căldura provenită de la eşapamentul unui buldozer al bazei. Se zbura deasupra câmpurilor infinite de gheaţă, a „munţilor” de gheaţă mişcaţi de curenţi şi a pereţilor de gheaţă ce se formează aproape în continuu. Aici unde se vede curbura pământului, priveliştea a şters toate grijile şi problemele echipajului. Despre siguranţă însă nu s-a putut a nu se ţine cont, mai ales ştiind că aici nu se pot utiliza echipamentele electronice de bord. GPS-ul nu rezistă la frig, compasul o ia razna în apropierea polilor iar vremea se schimbă aproape instantaneu. Navigaţia este deci pe seama poziţiei soarelui în loc de instrumentele de bord. Cu toate acestea, după prima expediţie polară, Fracois de-abia aşteaptă continuarea proiectului pentru a merge din nou.

Cu paramotorul în Antarctica

Acestui proiect îi vine rândul în 2004 când Etienne Bourgeois proprietarul navei TARA îl cheamă în ajutorul unei echipe care lucra la pregătirea unei expediţii ce urma să aibă loc doi ani mai târziu în Antarctica. Cu această ocazie Francois îşi duce şi paramotorul un Backbone ROS 125 echipat pentru tandem şi aripa Advance Bi-Beta2. Aparatul se dovedeşte a fi sensibil din punct de vedere al montajului şi a anduranţei unor piese de plastic care în frig au devenit fragile. Astfel, aparatul a trebuit a fi schimbat cu unul cu cadru din inox pe care urmează s-au înlocuit legăturile de plastic ale cadrului şi cercului de protecţie. Acesta este echipat cu motor HE.
Cel mai greu aspect în ce priveşte zborul în Antarctica a fost găsirea unui loc pentru decolare. Fiind adept al protejării mediului, nu doreşte să sperie coloniile de păsări şi mamifere marine ce populau zona prin decolarea din apropierea acestora. Astfel, reuşeşte să facă doar un singur zbor în perioada în care s-a aflat acolo, dar acea singură ocazie îi oferă un peisaj de o frumuseţe greu de imaginat şi implicit amintiri de neuitat.

...şi, dinnou la Polul Nord

În Septembrie 2006 Francois se întoarce la Polul Nord în cadrul proiectului de pregătire a navei TARA, care face parte din programul de cercetare europeană Damocles. Nava urma să navige timp de doi ani pe post de laborator şi bază de cercetare mobilă în apele îngheţate ale mărilor din nordul globului pământesc. Contribuţia cea mai valoroasă a lui Francois a constat în alegerea locului potrivit pentru desfăşurarea cercetărilor, fotografiere şi filmări din aer. Pentru realizarea acestei etape de cercetare, paramotorul s-a dovedit a fi cel mai practic şi mai util „instrument”, de această dată sub cupola unei aripi Paramania Revolution. În timpul zborului trebuia să facă faţă nu numai frigului dar şi unor fenomene meteo extrem de schimbătoare. Francois îşi aduce aminte de momente când în mai puţin de 10 minute după decolare, vântul se înteţise de la 5 la 45 km/h.
Anul 2007 a fost în mod evident şi el plin de proiecte şi aventuri despre care poate vom reveni cu altă ocazie…

Scris de Kádár Andrea după jurnalul lui Francois Bernard
Traducerea: Suciu Adrian
Imagini: Aerial


 
Belépés
   

Kapcsolódó linkek
   

Hír értékelése
   

Parancsok
   

Kapcsolódó rovatok

Moto-deltaplanParamotor

Tartalomkezelő rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
Oldalkészítés: 0.04 másodperc