Hátimotor Hátimotor Motoros sárkány Kezdőlap Merevszárnyú UL Forgószárnyú UL Műrepülés Videók Galéria

Version francaise Versiunea în româneste
 
Paramotor

Vederi surprinse din aer în Ardeal


În octombrie am revenit în Ardeal pentru a nu ştiu cât-a oară dar încă nu ne-a ajuns nici pe departe aşa că vom mai veni cu siguranţă de câte ori vom avea ocazia …
De data asta ni s-a alăturat cineva care nu numai că este un bun cunoscător în ce priveşte vânătoarea peisajelor fermecătoare dar este deosebit de talentat şi la surprinderea acestora prin obiectivul aparatului de fotografiat. Varga Norbi, pilot de paramotor şi fotograf înrăit din Agostyan ne-a fost coleg de echipă cu ocazia mai multor aventuri zburate atât în Ungaria cât şi în străinătate dar pe meleagurile cele mai îndrăgite, doar acum în toamna aceasta ni s-a ivit prima ocazie să zburăm împreună.

Norbi cel libertin, a început cu alpinismul apoi s-a îndrăgostit de zborul cu parapanta dar pentru că libertatea nu are limitate, acum este un adept şi susţinător al paramotorului. Colecţiile lui, de obicei au ca temă un oraş, o localitate sau un peisaj surprins într-un moment mai special. În ce priveşte pozele din Ardeal, cele realizate cu ocazia pelerinajului de la Şumuleu, continuă cu multe alte colecţii spectaculoase. Aici am postat doar de-o degustare din acestea adăugând şi câteva realizate de noi cu gândul că vom realiza un mic album care să aducă şi pofta cititorilor la frumuseţile pe care sperăm să le vedem mai în detaliu şi cu alte ocazii.

Trecătoarea Pădurea Craiului

A fost o zi de vineri când am ajuns destul de punctual pentru a prinde un zbor la apusul soarelui. Chiar înainte de Aleşd circulaţia a fost blocată din oarecare motiv(probabil din pricina târgului cel arhicunoscut din Negreni spre care ne-ndreptam şi noi) dar ne având stare, am accelerat pe contra-sens până ce un camion amorţit de la statul la coada a ieşit în faţa noastră numai cât să nu putem trece. La un moment dat a apărut şi un poliţist cu voce de tenor care a început sa facă spume dar în cele din urmă am reuşit să-l calmăm spunându-i că lucrăm în interesul UE şi avem misiunea de a realiza nişte poze aeriene din zona Negreni cu ocazia târgului şi asta înainte de apusul soarelui. Mai mult, l-am întrebat dacă nu cumva ne-ar putea escorta cu girofarul până într-un loc de la marginea drumului de unde să putem decola. Săracul a fost atât de surprins încât a renunţat şi la amenda ce ne-a promis-o mai devreme şi ne-a dat drumul. La doar câţiva kilometrii depărtare am zărit locul mult aşteptat de unde am putut decola în timp record iar apoi în nici 15 minute am ajuns deasupra trecătorii şi am realizat şi fotografiile la care speram. Peisaj de vis, drumul ce şerpuieşte printre munţi la 580 de metrii faţă de nivelul mării, leagă judeţul Bihor de Cluj de secole. Între 1557 şi 1867 acesta era chiar hotarul dintre Ardeal şi Ungaria. Nu departe se vedea deja şi aglomeraţia din târgul de la Negreni.

Târgul de la Negreni

A fost evenimentul deosebit şi mult îndrăgit din tinereţea noastră organizat la Negreşit în fiecare an. Lumea se aduna şi nu numai cei din Călata (Kalotaszeg), dar şi ţărani din apuseni, Zalău sau Maramureş care erau prezenţi în fiecare an alături de gazdele din Ardeal care au iniţiat şi organizat evenimentul de-a lungul timpului cât pentru atmosfera şi distracţia ce are loc la faţa locului an de an. Noi nu căutam birturi, grâne sau neveste nici măcar antichităţi aşa cum era la mare vogă într-o perioadă, noi ne bucuram de atmosfera în sil Woodstock ce era şi mergeam pentru a ne întâlni cu trupe de dans şi tineretul din ţările vecine ce obişnuiau să participe anual la acest eveniment.
Acum a sosit timpul să surprindem căldura evenimentului şi dintr-un unghi mai special – din aer. Era aceea sa-ncheiat, azi sunt expozanţi – oameni de afaceri care comercializează antichităţi şi nu brâuri din lână, cioplituri unice făcute manual destinate păcurarilor care pe-atunci ofereau la schimb caş şi brânză, lână sau oi. Aceia azi se pregătesc de drum spre China. După cum se ştie, comerţul cu produsele lor nu are şanse faţă de Metro, Selgros etc. unde găseşti de toate la un loc, poţi plăti cu un card de plastic sau chiar cu credit, desigur cu urmările pe care le vedem cu toţii la ştirile de la ora cinci. Târgul în adevăratul sens al cuvântului a rămas doar o amintire. Deasupra mulţimii îmi sclipeşte o amintire mai adâncă cu lumea veselă şi colorată de atunci, atmosfera caldă a prieteniilor, îmi saltă puţin inima, fac un tur de onoare şi zbor mai departe în umbra soarelui auriu ce stă să apună, mă îndepărtez de întunecata adunare, las în urmă bişniţarii şi marfa lor fără valoare.

Cheile Turzii

În realitate, în zonă sunt două zone cu chei, cele ale Turzi şi cele despre care se aude mai rar – cheile Turenilor. Ambele au un potenţial turistic uriaş dar cele mai exploatate din acest punct de vedere sunt Cheile Turzii cu nenumărate trasee de căţărat care sunt populate aproape continuu de alpinişti atât din ţara noastră cât şi din străinătate. După 1990, acest loc a fost descoperit şi de pionierii zborului cu parapanta şi de-atunci are deja un obicei în rândul parapantiştilor cu tabăra de bază jos la cabană. Stâncile încălzite oferă termici mult îndrăgite de zburători dar nu în ultimul rând, peisajul este cel ce câştigă în privirile vizitatorilor fie ei cu picioarele pe pământ sau cu capul în nori.

Piatra Secuiului

Zona este cunoscută încă din anii 1200 cu stânca denumită mai târziu Piatra Secuiului chiar la marginea satului Rîmetea. Aici în 1285 secuii au învins o bătălie cu tătarii. Azi, zona este renumită în rândul parapantiştilor datorită potenţialului mare pentru zborul termic/termo-dinamic pe care-l oferă. Satul este unul dintre cele mai dezvoltate din punct de vedere al agro-turismului, astfel găzduieşte aproape ne-ntrerupt autocare întregi de turişti veniţi de obicei din vest dar nu numai.

Cetatea de la Colteşti (lângă Rîmetea)

Locuitorii din Rîmetea au început să zidească cetatea în secolul al XIV-lea pe vârful unei stânci de 740 de metrii. În 1704 generalul austriac Tige l-a distrus parţial trăgând cu tunul în el. Totuşi rămăşiţele cetăţii s-au conservat foarte bine de-a lungul secolelor şi încă oferă un peisaj antic deosebit.

Cetatea de la Rupea

Deunăzi, la întoarcerea din capitală pe E60 înainte de Rupea, ne-am amintit că oraşul găzduieşte o cetate foarte arătoasă de pe şosea construită încă prin 1324. Văzând că soarele încă era peste orizont, am hotărât s-o vedem şi de sus. Zis şi făcut, am găsit şi un loc excelent pentru decolare chiar lângă şosea aşa că n-am mai pierdut vremea, am scos jucăriile, ne-am echipat şi brrrr pe cerul patriei de unde să vedem şi cetatea şi tot ce-i de văzut în ultimele raze ale soarelui roşiatic ce accentua şi mai mult culorile emoţionante ale toamnei. Ulterior am găsit şi o legendă pe tema cetăţii care zice aşa: Pe vremea când turcii stăpâneau ţinutul, paşa a trimis vorbă cum că dacă nu va i se va da o căruţă cu aur, promite că din zidurile cetăţii nu va mai rămâne nici o piatră pe piatră. Menenges, un bărbat renumit în ţinuturile mai îndepărtate care era în stare să transforme şi apa în vin s-a oferit să fie dus în Turcia ca ostatic în schimbul cetăţii. Acceptat şi dus de turci, a fost închis şi legat într-un turn înalt de unde într-o dimineaţă devreme a evadat zburând peste mare, munţi şi văi aterizând odată cu răsăritul stelei polare drept în cetate. Se zice că lanţul mare şi greu cu care a fost legat la picioare este şi azi acolo într-un colţ al cetăţii, motiv în plus pentru care merită a i se face o vizită.

Câmpul cetăţii

27-28 Septembrie a adus şi cea de-a treia ediţie a Festivalului Baloanelor cu Aer Cald, organizată cu tradiţie deja pe plaiul de o frumuseţe deosebită din zona Câmpul Cetăţii. Noi eram deja clienţi fideli ai acestei manifestări ce se bucură de o popularitate aproape inexplicabilă pentru noi. Înafară de zborurile oficiale şi cele câteva de agrement cu pasager, ţelul nostru era să admirăm frumuseţile munţilor Gurghiu şi a lacului sărat din Sovata, din aer bine-nţeles. Norbi şi-a permis chiar să zboare până la mama acasă în Gheorgheni, invitat la masa de prânz în acea Duminică frumoasă. Iar apoi s-a întors tot în zbor alăturânduni-se la sărbătoarea baloanelor din Câmpul Cetăţii. A zburat doar 32 de km deasupra pădurii dese şi ne-ntrerupte.
Urs, zice că n-a văzut. Deşi crede că de i s-ar fi oprit motorul, s-ar fi călcat în picioare numai să-l miroase mai de-aproape…
Sovata

A văzut în schimb lacul Ursu din Sovata, în care deja la 1,5 m adâncime, apa foarte concentrată în sare se spune că are 66 °C. Locul este renumit pentru efectele benefice asupra afecţiunilor reumatice dar nu numai. Numele pe care-l poartă, după cum spune o legendă provine de la faptul că luciul apei arată ca blana unui urs întins pe podea.

Şumuleu

Cheile Bicazului

Pe traseul spre Lacul Roşu şi Cheile Bicazului merită a se decola de lângă benzinăria de pe şoseaua de legătură dintre Gheorgheni şi Miercurea Ciuc. De-acolo, cu vânt calm sau fără, se poate ajunge în nici 15-20 de minute la verticala zonei ţintă de unde se vede Suhardul Mare şi cel Mic la baza cărora sunt Cheile Bicazului şi Lacul Roşu cu un peisaj de vis şi de jos dar cu atât mai mult din aer dintr-un unghi rar văzut prin cărţi sau reviste.

Piatra singuratică

Lacul Sf. Ana

Platoul Ecem din Hăşmaş

Mureşul şi Oltul

După legendă, Mureşul şi Oltul au fost două zâne frumoase dintre care una liniştită, tăcută pe când cealaltă mai vioaie, mai expresivă uneori chiar furtunoasă. Regele zânelor l-a alungat pe tatăl lor la marginea Mării Negre. Fetele, ţinând foarte mult să-şi viziteze tatăl au fost transformate de mama lor în râuri care să curgă spre mare. Oltul, tăind în stâncă şi măturând pietre a pornit spre est pe când Mureşul a pornit liniştit în cursul său spre vest. Oltul de-abia ajuns la Turnul Roşu a obosit, s-a epuizat chiar, de-abia mai curgea, debitul îi era foarte mic deja pe când auzea vuietul unui râu voinic şi falnic crescut în văi de unde se-auzea uşor vocea surorii sale. Hai cu noi, mie mi s-a alăturat şi Dunărea, astfel ajungem repede la tata. Dunărea a luat în spinare şi Oltul şi astfel au ajuns cu bine ambele zâne strigândul-l iar apoi întâlnindu-l pe tatăl lor de care le era atât de dor. Apoi nu s-a mai auzit de ele, s-au scufundat în adâncul Mării Negre.

La apusul soarelui în Harghita... sau uşor după apus

Text: Szabó György
Imagini: Varga Norbert & Vampair


 
Belépés
   

Kapcsolódó linkek
   

Hír értékelése
   

Parancsok
   

Kapcsolódó rovatok

Paramotor

Tartalomkezelő rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
Oldalkészítés: 0.12 másodperc