Zborul transatlantic al Marelui Galben

Amicul nostru Shuhei Seki, despre care am mai scris Âşi cu alte ocazii, a mai fĂŁcut o escapadĂŁ Âşi nu una micĂŁ.
Anul trecut ĂŽn primĂŁvarĂŁ ne-a Âşoptit cĂŁ vrea sĂŁ-Âşi ia un Sport Cruiser de-al lui Chip Erwin – CZAW, un aparat tip STOL complet metalic precum Zenair-ul lui Chris Heintz. Primul aparat de concepĂžie proprie al vestitei fabrici de avioane ultrauÂşoare din Cehia este chiar Sport Cruiser-ul care a fost destinat ĂŽn primul rând pieĂžei americane.

Chip Ervin care este cunoscut Âşi dupĂŁ reuÂşita amfibie CH 701 pe care o proiectase cu ceva vreme ĂŽn urmĂŁ, ĂŽn ultimul timp se confruntĂŁ cu o situaĂžie economicĂŁ foarte greoaie dar pare a fi totuÂşi un luptĂŁtor bun gen “turbo Rambo” dupĂŁ cum spun Âşi o parte din clientela pe care o are.
Pentru asta, lumea are tot respectul pentru ceea ce face, reuºind sã treacã peste greutãÞi ºi sã punã pe piaÞã un avion de o calitate indiscutabilã. Trebuie ºtiut cã În ultima vreme majoritatea constructorilor de UL, dacã nu chiar toÞi, luptã pentru supravieÞuire sau cel puÞin pentru a mai prelungi puÞin activitatea de fabricaÞie, cu speranÞa cã lucrurile se vor schimba Înspre bine. Ori, În acest context am rãmas foarte surprins când Shuhey mi-a zis cã plãtit un avans de 5000 de dolari pe o promisiune cum cã În ºase sãptãmâni va putea fi proprietarul unui Sport Cruiser. Nu de alta dar din câte Îl cunosc, Sushi este mult mai atent când vine vorba de bani. AtenÞie n-am zis cã e zgârcit! (asta doar pentru cã nu-i frumos ºi mã strãduiesc sã corespund stilului politic european). Shuhey mi-a zis cã prietenii nu trebuie lãsaÞi la greu ºi cã dintre aparatele Încercate de el de-a lungul anilor trecuÞi nici unul nu a fost mai bun cu nimic faÞã de Sport Cruiser. La care se mai adaugã ºi faptul cã dintre toÞi constructorii pe care-i cunoaºte, Chip Îi este cel mai bun prieten iar petru Shuhey, omul este mai important decât un aparat de zbor. Cu aceastã explicaÞie, micul galben a crescut În ochii mei cu cel puÞin doi metrii aºa cã de-acum Înainte propun sã-l numim Marele Galben.
ÂŞi nu numai pentru asta.
Cu siguranÞã, ºi Chip a apreciat gestul ºi i-a livrat aparatul În termen drept În Florida (motivele au fost declarate ca fiind strict administrative ºi pe seama sistemului de impozitare ºi cu asta basta) de unde Shuhey s-a luat ºi a zburat cu el drept Înapoi În Europa. ªi asta nu cã ar fi vrut sã-l dea Înapoi.
Adevãrul este cã o astfel de nebunie a mai fost fãcutã de un tovar㺠pe nume Lindhberg Carol cu 81 de ani Înainte ºi i-a ieºit deja pe-atunci, ba mai mult el a fãcut-o dintr-o ºezutã. Dar pe-atunci mai existau eroi. Astãzi În schimb sunt doar consumatori care uneori se avântã la lucruri grandioase cu tupeu dar de obicei din fotoliu (de menÞionat cã acest Sport Cruiser este echipat cu un sistem de catapultare 00 Martin Baker) cu telecomanda În mânã, uneori riscând chiar sã rãmânã fãrã alune sau cutii de bere.
Din informaĂžiile pe care le avem, Shuhey a fost al nouĂŁlea om pânĂŁ acum care de bunĂŁ voie Âşi ne silit de nimeni a reuÂşit sĂŁ treacĂŁ singur Atlanticul - ĂŽn zbor cu un aparat UL sau LSA. În ce priveÂşte povestea cu UL, trebuie sĂŁ admitem cĂŁ s-a triÂşat. Sport Cruiser-ul se ĂŽncadra la aceastĂŁ categorie dar ĂŽn scopul acestui zbor, aparatul a fost echipat cu un rezervor suplimentar de 80 de litrii pe lângĂŁ cele douĂŁ de 57 din aripi. Astfel avea la bord 190 litrii de combustibil care avea sĂŁ-i garanteze autonomia de 10 ore la viteza optimĂŁ de zbor. Astfel, la plecarea din Florida, din cauza depĂŁÂşirii greutĂŁĂžii maxime de decolare, avionul a fost inscripĂžionat cu “experimental”. Acest lucru nu i-a provocat greutĂŁĂži, dar ĂŽn ce priveÂşte asigurarea, aceasta a fost un aspect la care s-a renunĂžat - tipic Shuhey, pur Âşi simplu. “La banii ĂŁia pe care mi iau cerut cei de la asigurĂŁri transatlantice, ĂŽmi pot lua alt avion...” a afirmat Shuhey.
Din Florida ĂŽn Goose Bay, na fost mare brânzĂŁ de trecut deÂşi din câte ĂŽi cunoaÂştem obiceiurile ĂŽn privinĂža planului de zbor Âşi al comunicaĂžiilor radio, mĂŁ mir cĂŁ n-a fost trmisĂŁ escadrila de F16 dupĂŁ el. Oricum a recunoscut cĂŁ ĂŽn spaĂžiul aerian al Washington DC i-a Ăžinut companie un elicopter militar care “se tot clĂŁtina ciudat” dar se pare cĂŁ din oarecare motiv, respectivul pilot na primit ordinul sĂŁ-l doboare.
Shuhey a trebuit sã stea la sol douã zile În Goose Bay pe seama vremii nefavorabile. Apoi sa schimbat spre bine sau chiar foarte bine, asta Însemnând vânt de coadã perfect laminar cu 30 de noduri, plafon acoperit 8/8 deasupra cãruia, cu muzicã lentã În cãºti, a parcurs 1230 de km În nici ºase ore pânã la Narsarsuaq Groenlanda. Aici, a doua zi ºi-a permis douã ore de fotografiat gheÞari, din zbor bine-nÞeles, ca sã se convingã ºi el personal de efectele Încãlzirii globale ºi manifestãrile acesteia În zona În care aceasta este cel mai favorabil de observat. Mai bine mergea mai departe deoarece a doua zi a trebuit sã se Întoarcã dupã patru ore de zbor deoarece a observat cã are un vânt de faÞã de 50 de noduri ºi În plus a mai sesizat ºi ceva problemã cu presiunea de combustibil.
Despre aceastĂŁ porĂžiune a declarat urmĂŁtoarele:
Au fost momente când vitezometrul arĂŁta 100 de noduri pe când GPS-ul doar 40 de noduri. Psihologic vorbind, era destul de stresant faptul cĂŁ vântul bĂŁtea mai tare decât viteza cu care reuÂşeam sĂŁ avansez. N-a fost de-ajuns asta, Âşi dupĂŁ patru ore de zbor am constatat cĂŁ instrumentul ce indica presiunea combustibilului cobora incontrolabil spre zona roÂşie. Pornirea pompei secundare de combustibil n-a schimbat cu nimic situaĂžia aÂşa cĂŁ ĂŽmi pregĂŁteam deja barca de supravieĂžuire, pistolul de semnalizare, mi-am sigilat telefoanele ĂŽn folie de plastic ca sĂŁ nu ia apĂŁ Âşi mĂŁ pregĂŁteam psihic pentru apa rece. Cam ĂŽn felul ĂŁsta am zburat cca. o orĂŁ Âşi jumĂŁtate dupĂŁ care altele trei ĂŽn direcĂžia ĂŽnapoi.”
Dupã propria-i relatare, dacã În aceastã perioadã ºi-ar fi prins o mãslinã Între fese, cu siguranÞã ar fi ieºit cel puÞin doi litrii de ulei de mãsline extra, presat la rece. Pentru ca ulterior sã afle cã nu pompa de benzinã s-a stricat ci a cedat instrumentul de pe bord. Cam atât despre instrumentele electronice.
Ziua urmãtoare a Þintit iarãºi Reykjavik-ul dar din cauza vântului puternic din direcÞia de zbor a ajuns undeva la 632 de km de la decolare, undeva pe coasta esticã a Groenlandei pe aerodromul Kulusuk. Odatã cu Începutul lui august, pe vânt de doar 20 de noduri a reuºit lejer sã ajungã În capitala Islandei.
„Ultimii 760 de km, pot spune cĂŁ au decurs fĂŁrĂŁ evenimente majore” zise el. Apoi, când Âşi-a verificat bujiile, a constatat cĂŁ acestea erau foarte ĂŽmbâxite Âşi cu depuneri cristaline. Ca o primĂŁ mĂŁsurĂŁ de luat, a trimis pozele cu bujiile rapid prin skype la vre-o 20 de prieteni meseriaÂşi pentru a conclude dacĂŁ trebuie schimbate. Astfel „consiliul mondial” de mecanici a dat verdictul conform cĂŁruia poate zbura mai departe spre Floro - Norvegia cu escalĂŁ pe aeroportul Vagar pentru re-alimentare. ÂŞi aceste porĂžiuni s-au dovedit a fi foarte vânturoase, cu plafonul de nori foarte jos, vizibilitate redusĂŁ ceea ce i-a ridicat nivelul de adrenalinĂŁ suficient de sus.
A trebuit sĂŁ „aÂştepte” ĂŽn aer cu vre-o douĂŁ ocazii, momentul potrivit din punct de vedere al condiĂžiilor meteo ca sĂŁ poatĂŁ zbura mai departe pe direcĂžia doritĂŁ. Aceste douĂŁ ultime zone au ĂŽnsumat 1400 de km de zbor ĂŽn ploaie Âşi turbulenĂže Âşi pe de-asupra fĂŁrĂŁ muzicĂŁ fiindcĂŁ i s-au golit acumulatorii de la walkman. În total zburase uÂşor mai mult de 4000 de km ĂŽn condiĂžii VFR a la Shuhey ceea ce ĂŽnseamnĂŁ cĂŁ s-a bazat strict pe informaĂžiile primite de la cele douĂŁ GPS-uri pe care le avea la bord, ba pe ocean, ba pe mare de nori indiferent de relief sau, nu odatĂŁ, ĂŽn aceastĂŁ mare de nori. Nu cumva sĂŁ-i vinĂŁ la careva ideea sĂŁ ĂŽncerce asta acasĂŁ!
Pe 8 August a ajuns cu bine În Norvegia de unde ºi-a anunÞat fericit toÞi prietenii cã a ajuns cu bine ºi dacã se Întâmplã sã cadã În apã de-acum Încolo e deja mai bine cã nu va fi chiar aºa de rece. Apoi le-a mulÞumit pentru grija cu care s-au gândit la el ºi au Þinut legãtura pe skype În timpul pauzelor mai mult sau mai puÞin voluntare ale zborului transatlantic.
În Suedia, a testat un autogir hidroplan iar apoi s-a ĂŽndreptat spre Kunovice pentru a bate palma cu Chip. Apoi „destiantion” BudaĂśrs de unde cap compas Egipt Âşi aÂşa mai departe. Bravo lui!

Caracteristici avion: AnvergurĂŁ 8,78 m Lungime 6,49 m SuprafaĂža aripĂŁ 13,2 m² ÎncĂŁrcare aripĂŁ 45,6 kg/m² Masa gol 330 kg Masa maximĂŁ 600 kg Masa utilĂŁ 270 kg LĂŁĂžimea cabinei 118 cm Rezervor 2x57 litrii Portbagaj 300 dm² Suprasarcini admise +4 / –2 G

Alte câteva date ale jucãriei Marelui Galben:

PerformanĂže: DistanĂža de rulare la decolare (pe iarbĂŁ) 110 m Urcare max. 6 m/s Viteza de angajare cu flapsul bracat 55 km/h Viteza de angajare cu flapsul neutru 61 km/h Viteza de croazierĂŁ (la 75% din perf. maximĂŁ – raportat la aer) 201 km/h VNE 243 km/h Raza de acĂžiune (la 75% din perf. maximĂŁ) 1200 km Autonomia (fĂŁrĂŁ rezerve) 6 ore DistanĂža de rulare dupĂŁ aterizare (pe iarbĂŁ) 122 m