Hátimotor Hátimotor Motoros sárkány Kezdőlap Merevszárnyú UL Forgószárnyú UL Műrepülés Videók Galéria

Version francaise Versiunea în româneste
 
Paramotor

Syria in the Sky Eyes


A fost odată ca niciodată. La începutul lui ianuarie, la bordul unei curse a Syrian Airlines se afla o gaşca mare de paramotorişti cum nu s-a mai pomenit. Toţi aveau aceeaşi destinaţie Damasc. Syiria in the Sky Eyes a fost un eveniment ce a reuşit să imprime amintiri de neuitat tuturor piloţilor prezenţi, dintre care: francezi, canadieni, englezi, irakieni, arabi, polonezi, italieni, cuvaitieni şi libanezi. Cei ce au decolat de la Paris au avut neplăcuta surpriză să-şi primească o parte din bagaje cu trei zile întârziere aşa că unii fără motor, alţii fără aripă, elice, cerc de protecţie sau, în cel mai bun caz au rămas fără haine de schimb. Oricum asta nu a reuşit să le strice cheful. Iată jurnalul de aventură.

În Palmyra ne-am trezit într-o dimineaţă cu soare superb şi un cer albastru ca lacrima, toate bune şi frumoase doar că bătea vântul cam tare şi era frig. La circa cincisprezece km de cazare era pista de concurs cu cămile de unde urma să decolăm. În mod miraculos pe când să ajungem la decolare, vântul s-a domolit încât toată lumea se grăbeşte să decoleze. Suntem la marginea deşertului, ici-colo se vede câte o oază şi tabere de beduini unde se poate ateriza pentru a bea un ceai. Zburăm până deasupra ruinelor oraşului vechi unde se iveşte un adevărat paradis arheologic. Aerul e rece ca gheaţa dar este uscat. Din păcate, vântul este prea puternic pentru a putea survola mai de-aproape ruinele astfel că ne întoarcem de unde am decolat. Aici ne aştepta deja şi masa de prânz. Pretutindeni erau numai paramotoare. Karim, organizatorul evenimentului s-a străduit să ni se acorde libertate deplină. Pentru a face observat acest lucru, unul din piloţi se încumetă chiar la un touch&go pe şosea chiar pe capota unei maşini de poliţie.
A doua zi zburăm până la o oază ce se află la alţi 15 km de aerodrom unde avem plăcerea de a face baie într-un izvor cu apă caldă.
Există un farmec aparte când cu numai o “cositoare” în spinare te trezeşti în mijlocul deşertului la cel puţin o jumătate de zi de mers pe jos până la cea mai apropiată şosea. Şi nici nu-i nevoie de vre-o avarie sau defect fiindcă e tentant şi deosebit chiar să te iei la un moment dat şi să aterizezi într-o oază sau lângă o tabără de beduini – ce s-au dovedit a fi foarte primitori, invitându-ne de fiecare dată cu mare plăcere la un ceai tradiţional.
Marele avantaj în a zbura în aceste locuri iarna este că în ciuda insolaţiei puternice, masele de aer din anticiclon sunt foarte stabile chiar şi în timpul zilei. Piloţii îşi aprofundează involuntar tehnica şi calităţile de navigaţie astfel încât reuşesc să revină şi să aterizeze chiar în faţa hotelului. Asta spre dezamăgirea “recuperatorilor” cu motorete sau cămile care iniţial trebuiau să-i transporte pe „naufragiaţi” înapoi în “tabăra de bază”.
Zborurile de seară din Palmyra sunt mereu extraordinar de spectaculoase cel puţin din punct de vedere al peisajului. Cârduri întregi de zburători mişună între ruinele aurii în deşert.
La fel şi imaginea observabilă dimineaţa la micul dejun prin fereastra panoramică a hotelului este ceva greu de relatat şi de o frumuseţe aparte întipărită adânc în inimile celor care au participat la această escapadă.

Miercuri dimineaţa devreme au ajuns şi bagajele rătăcite, holul hotelului devenind un adevărat bazar în care piloţii îşi aleg fericiţi lucrurile, echipamentele pe care la aşteptau cu inima-n dinţi.
Karim face rost de două camioane fiindcă aveam de transportat mai bine de 70 de paramotoare şi chiar şi un balon cu aer cald. Ne mutăm pe malul unui lac artificial – o rezervaţie ce adăposteşte o serie de specii de păsări rare. Terenul „de decolare” este cu pietre, ca urmare s-au rupt elici, cadre, aripi, unii au suferit chiar şi mici accidente pansabile după mici cusături dar nimeni nu se lasă doborât. Peisajul este formidabil. Lacul sclipeşte verzui între malurile-i colorate prin eroziune din stânca roşiatică după care se ascunde pe alocuri.

Într-o vale vecină am întâlnit o tabără militară cu corturi şi depozit serios de muniţie.
După masă am zburat înapoi în Palmira ce era la doar douăzeci şi câţiva kilometrii. Pe drum am descoperit o carieră de marmură albă.
În centrul palmirei era o manifestaţie împotriva războiului din Gaza. Cinci piloţi au fost rugaţi să facă o mică demonstraţie în zbor pentru televiziunile locale siriene. În timpul evoluţiei, doi piloţi se ciocnesc în aer dar din fericire şi cu mare noroc reuşesc să menţină aripile în aer deşi una a fost sfâşiată de elice...reuşesc să aterizeze teferi.

Următoarea excursie ne duce direct în rezervaţia Talila unde am primit aprobare pentru survol şi puteam chiar să fotografiem fauna despre care locul e faimos: gazele şi oryx. Acestea aleargă destul de repede dar Reacţion-ul 31 reuşeşte totuşi să le întreacă.
La întoarcere primim aprobare de a trece peste un aeroport militar şi apoi avem ocazia să vedem şi un meci de fotbal între deţinuţii unei închisori. Aici evident n-am avut chef să stăm la un ceai...

Vineri suntem rugaţi să zburăm iarăşi cu ocazia unei manifestări împotriva războiului. Locul era împânzit de cabluri stâlpi şi alte obstacole...totuşi unii piloţi se avântă la zboruri razante dar pare că Allah i-a păzit de neplăceri.
Seara s-a organizat o conferinţă de presă la care au participat o serie întreagă de televiziuni, chiar şi Al Jazeera. Reprezentanţii media vehiculează ideea că nu e chiar etic a zbura din plăcere aici la doar câţiva kilometrii de zona fierbinte unde alţii îşi pierd vieţile în război. Apoi, din fericire, raliul nostru este asociat strict cu promovarea păcii astfel încât deşi ne simţeam uşor manipulaţi suntem de-acord şi le mulţumim pentru faptul că putem zbura aici. Aşadar acum ştim că paramotorul a jucat un rol chiar şi pe postul Al Jazeera.

Sâmbătă dimineaţa devreme părăsim Palmira cu greutate în suflete, pentru ca după un drum de două ore să ajungem in Homs de unde mergem spre Crac des Chevaliers unde vom vizita cea mai vestită cetate a keresztes lovagok???. Cetatea este înt-adevăr fantastică dar din nefericire vremea nu ne permite să zburăm în acea zi şi nici în ziua următoare. De-aici mergem spre Maalula, unul din centrele creştine ale lui Sir Maronita unde se vorbeşte limba Lui Isus – arami. Tot aici se găseşte una dintre cele mai vechi biserici creştine. Hotelul unde ne cazăm se află pe vârful unei stânci la 1600 de metrii de la nivelul mării. Vremea ne-ar lăsa să zburăm dar n-am primit aprobările necesare şi între timp s-a înserat.

Luni ne întoarcem în Damasc unde ne aşteaptă un ultim zbor. Decolăm de pe stadionul din oraşul Al Fayhaa. Vântul este calm, e frig iar din cauza ceţii vizibilitatea este slabă dar tot nu ne lăsăm şi facem un zbor şi deasupra Damascului.
Apoi ne-a rămas doar făcutul bagajelor, bazarul pentru suveniruri, vizităm şi o moschee minunată şi pornim spre casă. Mulţumiri lui Karim şi echipei lui care a făcut posibilă această excursie minunată!

Povestire de Kádár Andrea după jurnalul lui Philippe Gruber
Material tradus de: Ady Suciu
Imagini: Franck Lechenet és Zbig Wlodarczak


 
Belépés
   

Kapcsolódó linkek
   

Hír értékelése
   

Parancsok
   

Kapcsolódó rovatok

Paramotor

Tartalomkezelő rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
Oldalkészítés: 0.03 másodperc